Tag Archives: article
Centrul de decontaminare culturală al Borkai Pavićević
Publicat în Revista 22 Felul inerțial în care gândim ne împiedică să concepem eventualitatea schimbărilor radicale. Dar ele sunt, din păcate, posibile și, în contextul actual, probabile. Ele sunt deja în mișcare. În 1999 eram la Paris, la o conferință, împreună cu Milena Dragicević-Sesici, una dintre cele mai remarcabile minți academice ale managementului și politicilor…
Ordonanța privind instituțiile publice de cultură și o mai veche fotografie
Publicat în Revista 22 Cu timpul, pactul dintre cultură și putere, adică între cultură și subsumarea ei unei administrații dominante și de multe ori incompetente, nu a uneia susținătoare, a devenit unul toxic. Întâmplarea face ca la cel mai recent eveniment organizat la „Insula 42” a venit și fotograful Dragoș Lumpan, un bun prieten al…
Coiful
Publicat în Revista 22 Revolta afirmată retoric în ultimele săptămâni se va stinge fără ca problemele endemice să fie abordate sau ca intenția de rezolvare și reorganizare a sistemului să se manifeste în vreun fel efectiv. Odată cu neliniștea crescândă legată de viitoarele alegeri din România, cu tulburările europene socio-economice pe care le provoacă măsurile…
Lumea clovnilor
Publicat în Revista 22 Întrebarea pe care ar trebui, cred, să ne-o punem insistent este cum oare am ajuns într-o lume condusă de clovni, care au acaparat puterea și, odată cu ea, mentalul colectiv și controlul absolut? „Știi că trăiești în 2025 când, fix înaintea ceremoniei de preluare a mandatului, al 47-lea președinte al SUA…
Cultura: la fundul grămezii
Publicat în Revista 22 Un ministru al Culturii care nu are nicio formă de autoritate profesională sau morală asupra domeniului pe care îl reprezintă sau asupra colegilor de guvern e comod și convenabil pentru toată lumea. Tony Judd scria în cartea sa, publicată în 2002, România la fundul grămezii, următoarele: „România este o țară frumoasă, cu un…
Mary Stuart: o altfel de Trilogie Antică
Publicat în Revista 22 Obligând la individualizare spațială pe fiecare actor, chiar și pe cei cu partituri mici, regizorul împinge interpreții către o constantă autoreglare, către un zid invizibil al autocunoașterii. Coincidența face ca premiera lui Andrei Șerban cu „Mary Stuart” de Robert Icke să se petreacă la București în aceste zile, când istoria ne…
Desfacerea lumii*
Publicat în Revista 22 Dacă vrem să facem ceva ca lucrurile să funcționeze, să începem cu noi înșine și să privim critic comportamentele noastre imediate. Acolo și doar acolo este cheia. Din noaptea pe care am petrecut-o așteptând rezultatele alegerilor parlamentare, mi s-a lipit în memorie imaginea primarului Dominic Fritz, care de Ziua Națională a României…
Vladimir Tismăneanu și Istoria ca reflexie asupra condiției umane
Publicat în Revista 22 Vladimir Tismăneanu este un savant cu memorie enciclopedică și finețe analitică incomparabile, martor-ancoră al perioadei celei mai complexe din istoria recentă a României. Titlul acestui articol este împrumutat din Nicolae Iorga. Prin contrast cu „o înșiruire de fapte”, Iorga observă că interpretarea istorică oferă de fapt și o proiecție despre curgerea…
SenZ, cu Miriam Răducanu
Publicat în Revista 22 Mărturiile și prezentarea multimedia pe care expoziția a reușit să o construiască arată în ce măsură toți artiștii și elevii care au întâlnit-o și pe care Miriam Răducanu i-a mentorat o adoră. „Vă preocupă posteritatea?”, o întreabă jurnalista Adina Scorțescu pe Miriam Răducanu într-un interviu din 2015. „Pe mine nu mă…
Sweet sixteen la ARAD
Publicat în Revista 22 Tinerii pe care i-am auzit aici, plini de energia și subtilitatea vitală a vârstei, dar și de curiozitate, ezitări și îndrăzneală, merită această întâlnire. Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Cătălin Alb, ca voluntar al Festivalului Internațional de Film Documentar fARAD, m-a surprins cât de ambițios, inteligent, cultivat și organizat…
București addict – Ana Rubeli
Publicat în Revista 22 Cred că Ana Rubeli ne amintește că, trăind în agitația atât de eclectică și tot mai neîmblânzită a Bucureștiului de azi, ar fi bine să nu uităm că, undeva, ar putea exista acel oraș perfect. Aceia dintre noi care s-au născut și locuiesc în București au, cred, pentru oraș, un sentiment ambivalent….
Oldies, but Goldies: Michel Barnier, prim-ministru
Publicat în Revista 22 Nu știe nimeni dacă, adus în prima linie, Michel Barnier va reuși să găsească firul Ariadnei în labirintul amenințător în care ne aflăm, dar această alegere îmi dă încredere și o oarecare speranță. Nu știu câtă lume s-a gândit, în perioada desfășurării Jocurilor Olimpice de la Paris, la faptul că Franța…
Vara, pe Insula iubirii
Publicat în Revista 22 Dacă viața nu e povestită narcisist, ca reality-show sau ca telenovelă, ea nu există. Aici s-a ajuns. Iar mass-media s-a adaptat. Fiindcă altfel își pierde urmăritorii. În perioada vacanțelor și a concediilor, se întâmplă, mai întotdeauna, lucruri grave în România. Ele devin subiect de dezbatere și de convulsie pe canalele de…
Copiii Cătălinei
Publicat în Revista 22 Cătălina Buzoianu ne-a pregătit, fără declarativă ostentație, doar prin grația imensă a talentului său vizionar, pentru libertate. Locul in care se desfășoară anul acesta Atelierele de antropologie teatrală Cătălina Buzoianu (completate de o înșiruire originală de spectacole de muzică și de teatru, de întâlniri și de re-întâlniri ) se numește Socolari. Prima…
Dia Radu și întâlnirile ei remarcabile
Publicat în Revista 22 Când am primit de la Dia Radu cartea sa de interviuri Călătorie într-o fotografie, nu am bănuit intensitatea experienței pe care o voi avea, citind-o. Autoarea are o prezență consacrată la Formula As și una digitală cu al sau Divan imaginar , unde se regăsesc, de altfel, o parte dintre interviurile din cartea descrisă aici. Dar abia acum…
Lecția lui Amal
Publicat în Revista 22 Oglinda socială și politică a lumii de azi e teribil de vălurită. Ea reflectă, de fapt, reacții, nu alegeri. „Amal” este titlul filmului care a luat premiul juriului tinerilor francofoni la TIFF, anul acesta. Titlul e, de fapt, numele personajului principal, o profesoară de liceu din Belgia care lucrează cu mulți…
Acei trei kilometri până la capătul lumii
Publicat în Revista 22 Nu cumva a construi un „safe space” în absolut înseamnă să elimini diferențele și realitatea – poate inconfortabilă pentru tine, dar cu drept de existență a celuilalt ? La sfârșitul proiecției de la TIFF cu Trei kilometri până la capătul lumii, un voluntar al festivalului a luat cuvântul, spunând că le mulțumește…
Lovituri de imagine
Publicat în Revista 22 Doar dacă asumăm în ce măsură Șoșoacă ne reprezintă, mai putem echilibra tipul de efect toxic de seducție pe care această aleasă în Parlamentul European o are asupra unei părți din societatea noastră. Ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută în Parlamentul European cu un europarlamentar român, dat afară de președinta sesiunii parlamentare…
Mirko Ilić: In Tolerance We Trust
Publicat în Revista 22 Ne fascinează ceea ce e legitimat în afară, dar nu adâncim informația despre ceea ce depășește cercul nostru de referință. E păcat. Aș spune chiar că este fatal. Când l-am cunoscut pe Ovidiu Hrin, la Herculane, în 2018, nu îmi dădeam seama că acest sclipitor designer din Timișoara va fi și…
UAP și artistul socialist de stat: note pe marginea unei cărți importante
Publicat în Revista 22 Aviz celor de azi. Controlul și luptele de putere vor trece. Arta rezistă. „Așa cum reiese din dosarul de urmărire a lui Ion Nicodim, în 1977, la plenara secției de pictură a UAP «„Nicolae Krasovski a citit un material fulminant, axat pe (următoarele) idei: autonomia artiștilor, libertate deplină, înlăturarea controlului de…
Farfuria zburătoare de la Teatrul Masca
Publicat în Revista 22 Teatrul Masca e singurul care îndeplinește o amplă și complexă funcție comunitară și constituie excepția de la regula instituției teatrale, cea aflată mereu doar în centrul Capitalei. Băiețelul de vreo 9 ani care se afla în fața mea, uitându-se la spectacol și filmându-l cu telefonul, era fascinat. Atât de fascinat, încât nu…
Cea mai nefericită fată din lume
Publicat în Revista 22 Cu timpul, pactul dintre cultură și putere, adică între cultură și subsumarea ei unei administrații dominante și de multe ori incompetente, nu a uneia susținătoare, a devenit unul toxic. Întâmplarea face ca la cel mai recent eveniment organizat la „Insula 42” a venit și fotograful Dragoș Lumpan, un bun prieten al…
Multe ore fără pauză cu Gianina Cărbunariu
Publicat în Revista 22 Gianina Cărbunariu face parte din acea categorie de oameni și de artiști care – ca să mă inspir din titlul unei piese a colegei sale de generație, Andreea Vălean – dacă vrea să fluiere, fluieră. Lucrul care te izbește, pur și simplu, intelectual și emoțional, de la prima lectură a pieselor…
Making Waves 18
Publicat în Revista 22 Festivalul Making Waves îndeplinește, în realitate, și o funcție de menținere a prezenței artelor din România și de reprezentare a acestora vizibil și constant în sistemul cultural newyorkez. Anul acesta, Making Waves – festivalul de film românesc de la New York împlinește 18 ediții. Mă tulbură faptul că stagiarul nostru, Alexandru Stavrositu, student la UNATC în…
Roșia Montană sau cum este să înduri „amintiri reale”
Publicat în Revista 22 Suntem, uneori, aduși în fața unor esențiale răscruci, iar alegerea pe care o facem, atunci când avem puterea deciziei, e cu atât mai dificilă, cu cât ea are efecte asupra multor altora. România a câștigat la Washington. „Semnificația deciziei tribunalului este mult mai profundă. Decizia de «zero daune» înseamnă invalidarea tuturor…
Mr. Tambourine Man în lumea Erikăi Isac
Publicat în Revista 22 Felul în care se organizează prioritățile vieții pe internet împiedică o ierarhizare cu discernământ și atenție a ceea ce e primordial și esențial. La o distanță foarte scurtă, în timp, s-au declanșat pe rețelele sociale din cercul meu de persoane, care încă folosesc Facebook, două dezbateri virtuale. Prima, ca reacție la…
Omul și Oglinda: Oedip la Bulandra
Publicat în Revista 22 Reprezentația năvălește pur și simplu peste tine, ca un val uriaș de energie. Timpul nu mai este personajul principal. Refuzul de a vedea adevărul e cheia. Recentul spectacol regizat de Andrei Șerban cu Oedip de Robert Icke demonstrează că și arta poate întoarce totul invers, deși ea stă, metaforic, pe loc….
Societatea lichidă
Publicat în Revista 22 Funcționarii publici privesc artiștii și intelectualii „de sus” și de cele mai multe ori au ajuns să își confunde rolul de exponenți ai serviciului public cu acela de proprietari și patroni ai acestuia. La sfârșitul anului care tocmai s-a încheiat, am avut ocazia să întâlnesc tineri de 16-17 ani cu prilejul…
Mircea Mihăieș sau neașteptata întâlnire dintre Rațiune și Sensibilitate
Publicat în Revista 22 Mircea Mihăieș nu abandonează idealurile din anii de început, nici nu îi uită pe cei alături de care a construit și încă mai construiește o insulă de rezistență și de responsabilitate intelectuală. Am scris textul de mai jos pentru cartea aniversară dedicată lui Mircea Mihăieș, la împlinirea vârstei de 70 de…
Cel care n-a făcut nimic
Publicat în Revista 22 Noi, cetățenii democrației, stăm pe margine și observăm. Este terenul ideal pentru o dirijare a societății către forme grave de ne-libertate. Mă îndreptam către universitate și, la colțul Bulevardului Magheru, unde sunt terase, mai mulți bărbați zgomotoși și agitați de băutură sfidau frigul de afară. Unul dintre ei striga, bălăbănindu‑și mâinile: „Ăsta…
Svetlana Mihăilescu și paradisul. Despre expoziția „Stări” la Galeria Romană, București
Publicat în Revista 22 Din fericire și spre surprinderea multora, probabil, frumusețea nu moare. Pictura Svetlanei Mihăilescu este o convingătoare și plenară demonstrație în acest sens. În filmul său „L’heure d’été” ( 2008 ), Olivier Assayas descrie, cu bine‑cunoscutul său rafinament încărcat de vibrație tragică, lichefierea societății elitelor, dispariția grației, mercantilizarea și vulgarizarea în care…
Ioana Nemeș
Publicat în Revista 22 Subtila și foarte justa orchestrație a expoziției de la Timișoara este un tribut oferit artistei, o poartă deschisă către lumea Ioanei Nemeș, una atât de ieșită din comun. Prima dată când cineva mi-a vorbit despre Ioana era la început de ani 2000. Ștefania Ferchedău e cea care, lucrând pe vremea aceea…
Garo
Publicat în Revista 22 Se scrie foarte rar despre cei care, de fapt, stau în culisele facerii lucrurilor, dar sunt, în realitate, sisifii lor. Acest articol este și o dedicație indirectă pentru aceștia, toți. Când am întâlnit-o pentru prima dată la Timișoara, în 2021, prietenii îi spuneau Garo și probabil că așa îi spun până azi….
Playback cu „Bitălz”
Publicat în Revista 22 Încep să mă întreb dacă nu cumva, în România, nevindecarea de duplicitate a generațiilor mai vechi a produs noi generații, care nu știu cum a fost, de fapt, trecutul. Am văzut filmul Iuliei Rugină, „Playback”, pentru care o întreagă echipă merită felicitată. Avem atât de puține restituiri oneste și dedicate despre…
Arsenie Boca și viețile noastre de apoi
Publicat în Revista 22 Arta rămâne în lumea de azi singurul nostru declanșator major de privire lucidă a realității, de antrenament al gândirii critice, de generator de întrebări esențiale. Mă pregăteam să scriu despre polemica născută în privința celui mai recent documentar al lui Alexandru Solomon, Arsenie, viața de apoi, când am citit un punct de vedere…
Arta seducției: chipurile lui Victor Rebengiuc văzute de Laurențiu Damian
Publicat în Revista 22 Marii actori sunt călăuze, pentru fiecare dintre noi. Ei ne învață să înțelegem mai bine care sunt, de fapt, trăirile noastre, aspirațiile noastre, insuficiențele și traumele noastre. Când am ajuns în sala de la cinema UNION, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc erau deja acolo, așteptând – naturali și prietenoși –, ca…
Art Addict: Colecția Ovidiu Șandor la Kunsthalle Praha
Publicat în Revista 22 O mare parte dintre artiștii expuși sunt încă în viață, dar amprenta lor creatoare se plasează într-o demonstrație articulată despre valoare și legitimitate. Când ajungi la Praga, este imposibil să nu ai sentimentul că personajele din basmele din Pădurea Neagră există, că legenda Golemului n-a fost imaginată acolo din întâmplare și…
Proștii sub clar de lună
Publicat în Revista 22 Măsurile acestei ordonanțe sunt, așadar, instrumente de cârpeală, sunt asa-zise soluții care vor crea alte majore probleme, prin natura lor improvizată și bazată pe neant analitic. Până la urmă, totul e generat de așteptările pe care le avem. Iar așteptările noastre se bazează întotdeauna pe încrederea pe care o investim în…
Vandalism, rețeta noastră secretă*
Publicat în Revista 22 Trăim, în acest moment, mai mult ca oricând, din „pâine și circ” , pe care politicienii și mass‑media ni le servesc mai generos decât oricând. Iar circul ne costă moral foarte scump. Realitatea este că ne-am obișnuit. Trăim ceea ce se întâmplă în jurul nostru ca pe o ficțiune audiovizuală, pe…
No country for old men
Publicat în Revista 22 Dezvoltarea economică, bunăstarea și abundența materială sau progresul tehnologic nu au sens într-o lume în care ne abandonăm semenii cu atâta ușurință. În luna noiembrie din anul trecut scriam aici despre Jurnalul celor 66, cartea Alexandrei Furnea (Editura Humanitas) și despre tragedia ne-îngrijirii medicale post-Colectiv a arșilor (https://revista22.ro/cultura/spitalul-nevindecarii-jurnalul-lui-66). Printre altele,…
Institutional fatigue…
Publicat în Revista 22 Determinarea de a refuza să fii un idiot util pentru interese pe care nu le cunoști și nu le înțelegi duce la oboseală instituțională. Anul acesta, în săptămâna de la Timișoara a programului Centrului Cultural Clujean (Academia Schimbării – Formare și mentorat) unul dintre grupurile de lucru – cel din care făcea…
Tiff-limited
Publicat în Revista 22 Scriu despre aceste două filme fiindcă ambele pun în discuție ideea de libertate. Libertatea ca aspirație și libertatea ca acțiune individuală, responsabilă și intențională în favoarea societății. „Câtă lume din sală este născută după căderea comunismului?”, întreabă Oana Giurgiu, producătoarea filmului Libertate, înainte de proiecția de la Opera Maghiară din Cluj. O pădure…
La Gioia. Despre Art Encounters 2023 (II)
Publicat în Revista 22 La Gioia – așa se intitulează extraordinarul spectacol al lui Pippo Delbono, prezentat de Teatrul Național din Timișoara în FEST-FDR. Propunându-mi să scriu cea de a doua parte a textului despre ArtEncounters 2023, aflată sub genericul MY Rhyno is not a myth, mi‑am dat seama că acea reprezentație ar fi putut face parte…
Art Encounters is not a myth (Partea I)
Publicat în Revista 22 Nimic din deschiderea Bienalei AE nu s-a construit de azi pe mâine, a fost rezultatul energiei, aspirațiilor, pasiunilor și profesionalismului durabil și vizionar al unor oameni ai Timișoarei. Bienala de artă de la Timișoara (https://2023.artencounters.ro/en/home_en/) s-a deschis anul acesta pe fondul grevei salariale a profesorilor din învățământul primar (cea mai mare…
A selfless art
Publicat în Revista 22 Așa cum se întâmplă câteodată, ciocniri fertile de lecturi s-au sincronizat pentru mine săptămânile trecute. În primul rând, am citit cartea lui Malcom Gladwell Outliers (în traducere: valori care ies din normă, valori aberante sau excepții), care continuă, în spiritul care l-a consacrat pe autor, demonstrația sa despre ideile preconcepute pe care le…
Mihai Pop – un instantaneu în Plan A
Publicat în Revista 22 Mihai Pop nu este un galerist ca oricare altul, termenul însuși nu i se potrivește, de fapt, aproape deloc. Interesul său principal este talentul, să vadă talentul și să îl facă vizibil și altora. Pe 30 martie, în ziua în care deschideam la NY anul acesta cea de a șaptesprezecea ediție a „Making…
Bye bye, pink pony!
Publicat în Revista 22 În august, scriam articolul de mai jos fără să îmi imaginez că, între timp, poneiul roz va fi luat de cineva în timpul lansării celui mai recent număr al Revistei Arta, de la „Insula 42”. Am deschis spațiul Insulei în 2015 și, de atunci încoace, multe întâlniri și evenimente publice s-au…
Inadecvare. Sau despre „lucruri mărunte, lucruri prețioase …”
Publicat în Revista 22 „Lucruri mărunte, lucruri prețioase” e titlul expoziției lui Mircea Nicolae/ Ionuț Cioană, curatoriată de Salonul de Proiecte (Magda Radu, Alexandra Croitoru, Ștefan Sava) pentru deschiderea TM 2023. Săptămâna care a trecut am primit, în noapte, anunțul că Olimpia Bratu, directoarea bibliotecii județene din Tg. Jiu, s-a sinucis, la ea în birou….
Doi „lucrători culturali”: Victor Rebengiuc și Victor Brauner
Publicat în Revista 22 Am următoarea dilemă: oare o lege executată la comandă, ca să nu pierdem banii din PNRR, nu este mai dăunătoare decât absența reglementării?! Am avut privilegiul să vizitez expoziția Victor Brauner de la Muzeul Național de Artă din Timișoara, ghidată de Attila Kim, arhitectul care a gândit punerea ei în spațiu….
Eldorado al intelectualilor: Timișoara
Publicat în Revista 22 Indiferent cât de ineficient pe alocuri sau de asimetric poate fi un teritoriu al proiectelor culturale concrete, spațiul durabil și indestructibil care unește oamenii e cel al ideilor. Unul dintre citatele mele preferate din „Nostalgia”, romanul lui Mircea Cărtărescu, este următorul: „Câțiva centimetri, câțiva ani, câteva mii de lei în plus,…
Despre George Banu
Publicat în Revista 22 Dacă am vrea să construim portretul ideal pentru un strălucitor diplomat al artelor și culturii, George Banu ar fi acela. Într-un text emoționant publicat în „Niciodată Singur – Fragmente dintr-o galerie de portrete”, Andrei Șerban reia parcursul relației sale cu George Banu dintr-o perspectivă pe care nimeni altul nu o poate…
Teambuilding: „E ca un Cișmigiu foarte înalt”
Publicat în Revista 22 Teambuilding recreează un context, stilizându-l cu precizie, construind o lume artificială de caricaturi groase ale unei stări de fapt sociale față de care nu se poziționează, o constată doar. Filmul Teambuilding este o satiră. De altfel, chiar la începutul vizionării lui, citim pe ecran: „Acest film e un pamflet și trebuie…
Triunghiul singurătății
Publicat în Revista 22 Cronica la „Doctorul” de Robert Icke, în regia lui Andrei Șerban (Teatrul Maghiar din Timișoara): pentru Ruth, viața are un sens concret, prin început și sfârșit. „Și eu, și tu suntem doar oameni”, îi spune Tiresias lui Oedip. Adică amândoi suntem prada timpului care trece și pe care am dori să îl…
Academia Schimbării
Publicat în Revista 22 Problemele ne unesc. Ar fi fantastic să găsim o modalitate să ne unească și soluțiile. Stând în acel spațiu minuscul de la Green Hours acum vreo două săptămâni și urmărind interviurile mai vechi, dar și pe cele noi pe care Cinty Ionescu le-a strâns cu obsesională și inegalabilă dăruire pentru expoziția…
Vocea oilor
Publicat în Revista 22 Puterea toxică a unui sistem dominator și bazat pe valori îndoielnice este tot aici, printre noi, și ea își scoate capul, la fel de înspăimântătoare, mereu. Am găsit, pe site-ul Forum Apulum, acest fragment despre Cornel Chiriac: „Emisiunea «Metronom», cu o audiență foarte mare, a fost interzisă de cenzura comunistă după 1968, când…
Spitalul nevindecării: Jurnalul lui 66
Publicat în Revista 22 Jurnalul lui 66 – Noaptea în care am ars nu este o carte despre tragedia din Colectiv. E o carte despre România și despre oamenii care o locuiesc acum. Am citit cartea Jurnalul lui 66 – Noaptea în care am ars în călătorie. În avion, în tren și, mai ales, în afara României. Talentul de…
Timișoara și Legenda Casei H
Publicat în Revista 22 Arhitectul Radu Mihăilescu a compus o locuință-reper de viață – cu o sală de primire, o bibliotecă, o cameră a copilului, un subsol: un labirint existențial spiritual căruia i s-a dat formă. Acum un an și ceva, când plecam de la Timișoara, după o misiune de consultanță pentru Capitala Culturală Europeană,…
Sunt plagiator, scoate-mă de aici!
Publicat în Revista 22 Pentru reforma reală în domeniul educației, adică pentru schimbarea modelului vetust și clientelar de funcționare a administrației de resort, demisia lui Cîmpeanu e total insuficientă. Era în 2011 când, ascultând știrile din România în biroul meu de la NY, tocmai izbucnise acel „scandal al vămilor”, despre care s-a scris apoi o vreme…
Arta iubirii
Publicat în Revista 22 Jouanneau nu știa, pe vremea când l-am cunoscut, că lumea lui „a avea” devine, în contexte tulburate și nesigure valoric, dominate de material și de prozaic, una a mediocrității și a kitschului absolut. În 1990, imediat după răsturnarea comunismului, regizorul francez Joël Jouanneau a fost unul dintre artiștii invitați de Printemps de…
Ultima vară cu Voicu
Publicat în Revista 22 Voicu avea o modalitate a lui, unică, de a întreba: „De ce ?!”. Mi se pare că de ce-ul acesta merită reluat acum. „Coincidențele sunt felul prin care Dumnezeu rămâne anonim” spunea Einstein. E adevărat că nimic nu a fost mai straniu și sincronic decât faptul că, în 2019, vara, dintr-o pură întâmplare,…
Maestrul, vedeta și algoritmii
Publicat în Revista 22 Gândirea algoritmică funcționează prin repetitivitate și transmisie în masă, așa încât, de la un moment dat încolo, tot mai multă lume o integrează ca fiind standardul aspirațional. Filmul „Competiția oficială” (r. Mariano Cohn, Gaston Duprat) vorbește, în aparență, despre hărțuiala fără sfârșit dintre celebrități ﹘ crudă și infantilă în același timp ﹘…
Cronica Tinerei Generații – Misterul ‘Cameristelor’
Revista Teatrul – noiembrie 1988
Euphoria
Publicat în Revista 22 Luna august a fiecărui an îmi aduce în memorie momentul Poneiului Roz, petrecut în 2008. Au trecut de atunci 14 ani și voi recapitula aici, cât se poate de concis, ce s-a intâmplat atunci, de fapt. Ajunsesem director la ICR NY în februarie 2006 și veneam direct din Franța, unde locuisem și lucrasem…
La revolution dans le boudoir*
Publicat în Revista 22 Cei care decid pentru soarta Teatrului Național o fac din perspectiva puterii și a controlului, nu din cea a logicii artei și a culturii, adică a libertății. În cele 22 de minute, cât durează lucrarea audio-video, conceptuală, a lui Dan Mihălțianu (care inspiră titlul acestui articol), artistul reușește o suprapunere lucidă…
Ca sarea’n bucate
Publicat în Revista 22 Romanul Alinei Pietrăreanu „Să trăiești cu o presiune constantă” (Editura Paralela 45) mi-a amintit de înțelesul poveștii lui Petre Ispirescu. O văd foarte bine pe Alina P. declarând cu nedisimulată candoare că își iubește părintele, țara, prietenii… „ca sarea’n bucate”. Adică, în felul său de a vedea lumea și viața, la…
Ziua în care vin peștii
Publicat în Revista 22 Filmele bune, ca orice operă de artă, ne pot pregăti interior pentru ceea ce este și pentru ceea ce vine. Dar trebuie ca și cineva să ni le pună la dispoziție și să ne ghideze inspirat în vizionarea lor. Atacul armat de la Oslo, din noaptea de 24 iunie, m-a găsit…
Suflete tari
Publicat în Revista 22 Până la urmă, de ce e atâta nevoie, azi, de sufletele tari? În cuvintele lui Simone de Beauvoir, pentru că trebuie să decidem definirea condiției noastre fie în termeni de fericire, fie de libertate. Camil Petrescu nu mai e la modă. Așa cum nu mai sunt la modă mulți dintre clasicii și modernii literaturii noastre….
Când avem o „Rezervație de Îngeri”
Publicat în Revista 22 A nu citi conduce, încet, dar sigur, la a nu mai înțelege care este rolul umanismului și, prin extensie, al artei în dezvoltarea spirituală și umană a unei persoane și a societății, în ansamblul său. mericanul pe care l-am întâlnit la București nu demult mi-a spus simplu: eu nu citesc. Se…
Sora lui Robert
Publicat în Revista 22 În Filantropica este multă descumpănire morală între „Crăciunul etern” al trecutului și veleitățile simplist justițiare ale prezentului. Ce poveste ascunsă spune, de fapt, „Filantropica” lui Nae Caranfil? Cred că spune povestea cuplului interpretat de Monica Ghiuță și Constantin Drăgănescu, soții care ascultă în buclă cântecul de Crăciun. Ea, călcând fără oprire mormane de…
Leul cu aripi
Publicat în Revista 22 La deschiderea oficială a expoziției din pavilionul României din Giardini, la Bienala de la Veneția din acest an, toată lumea răsuflă ușurată. „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului”, proiectul Adinei Pintilie, curatoriat de Cosmin Costinaș și Viktor Neumann, reusește remarcabil să pună în scenă imersiv o noua…
Opera comică pentru adulți
Publicat în Revista 22 La PMB nu se știe care e rolul culturii în cetate și în ce fel instituțiile culturale existente trebuie să îl pună în practică. Să facem un efort mare de imaginație și să ne reprezentăm o întâlnire între André Malraux, cel care l-a determinat pe președintele de Gaulle să înființeze un minister…
Cele șapte morți ale culturii
Publicat în Revista 22 În lumea culturală, în general, săptămânile trecute au adus doar șocuri negative dinspre administrație. Am fost să revăd, pentru a cincea oară, Carousel, la Bulandra, în regia lui Andrei Șerban. După doi ani de pauză din pricina pandemiei, spectacolul a izbucnit pe scenă cu aura sa intensă, triumfătoare. Am rămas cu lumina și strălucirea…
Maestrul orologiilor
Publicat în Revista Orizont În altă viață a sa, cred că Andrei Șerban a fost un constructor de orologii. De fapt, maestrul orologiilor…Toate montările lui sunt marcate de obsesia timpului, de timpul concret și de timpul sacru, de efemer și de eternitate, de trecerea către moarte și de iminența renașterii. Durata artistică în care suntem…
„Smoke and mirrors” la Ministerul Culturii
Publicat în Revista 22 Ne îndepărtăm flagrant de modelul de politică publică în cultură care aplică o viziune strategică și care traduce intenții asumate și răspunde unor nevoi specifice ale sistemului cultural din România. Teoretic, ar trebui să ne bucurăm că trăim mult. Practic, însă, posibilitatea de a fi martor câtorva cicluri din viața artiștilor…
În acest pavilion se vede artă
Publicat în Revista 22 Vrem ca arta românească să strălucească la bienală, dar, ca să folosesc o figură de stil din Ray Bradbury, punem obstinat ghiulele la picior balerinelor. Pe 13 ianuarie 2022 a fost anunțat proiectul câștigător al concursului organizat de Ministerul Culturii pentru pavilionul României la Bienala de la Veneția (artă) din acest an….
România, între „cultura națională” și „brandul de țară”
Publicat în Revista 22 Ziua Culturii Naționale desenează un fel de sindrom obsesiv-compulsiv al unor procese sociale pe care nu mai reușim să le integrăm într-un discurs umanist cu sens. Pe 15 ianuarie, ca în fiecare an, a fost sărbătorită Ziua Culturii Naționale. În bulele paralele și din ce în ce mai atomizate ale existenței…
Gânduri de pe Insula 42
Publicat în Revista 22 Mai avem azi oare, cu adevărat, nevoie de un Minister al Culturii care funcționează foarte prost, așa cum este cel actual? În anul care a trecut au dispărut din lumea culturală românească doi dintre cei mai activi clăditori de context: Ion Caramitru și Voicu Rădescu. Dispariția lor a zguduit o lume…
Revista Teatrul: arhivă 1983-89
Corina Șuteu a publicat: – Cartea de teatru: „Energiile spectacolului” de Aureliu Manea (legătura la revistă: Nr. 11 – 1983). – Cronica dramatică: „Şoareci de apă” de Mihai Rădulescu (Teatrul Foarte Mic) (legătura la revistă: Nr. 12 – 1983). – Cronica dramatică: „Linişte, ne privim în ochii!” de Marin Sorescu (Teatrul „Bulandra”) (legătura la revistă: Nr. 12 –…
Redemarăm, demarăm sau stăm pe loc
Cum va arăta oare comunitatea culturală, adică instituțiile, organizațiile, managerii și artiștii, după ce restricțiile vor fi, în fine, ridicate? Read more: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/redemaram-demaram-sau-stam-pe-loc
Arta la comandă
We all want to go the distance for what we love. That distance has begun. (Jerry Saltz) Read more: https://revista22.ro/opinii/corina-suteu/arta-la-comanda
Ce rămâne din cultura română în vremuri de pandemie?
E foarte grav că, în acest moment, administrația culturală nu ia măsuri imediate pentru amortizarea pierderilor pe care creatorii din toate domeniile culturale le vor avea în următoarele luni. Read more: https://revista22.ro/opinii/corina-suteu/ce-ramane-din-cultura-romana-in-vremuri-de-pandemie
Practici creative și politici culturale (II)
Practicile culturale organice produse mai ales cu sprijinul resurselor financiare străine au construit o realitate care se va ciocni tot mai conflictual cu cea a birocrației învechite, nereformate. Read more: https://revista22.ro/cultura/practici-creative-si-politici-culturale-ii
De ce este cultura altfel:
o sinteză a evoluției politicii culturale post-1989 Lumea este, până la urmă, nimic altceva decât un imens și miraculos proiect cultural, fără afiliere politică. Read more: https://revista22.ro/cultura/de-ce-este-cultura-altfel-o-sinteza-a-evolutiei-politicii-culturale-post-1989-i
Literatura, ca festival
Într-o lume ca aceea de azi, care a „starificat“ producția artistică, obligînd opera de artă și pe creatorul din orice domeniu să se legitimeze public și să devină credibil exclusiv prin cantitatea, nu prin calitatea consumatorilor, festivalurile sînt locurile ideale de plasare a scriitorului pe un podium imaginar și, uneori, chiar pe unul real. Read…
Europa, un cuvînt…
După cel de-al Doilea Război Mondial, textul Convenției Culturale Europene se baza pe cinci principii fundamentale: toleranța, acceptarea reciprocă a diversității culturale, protecția culturii europene, promovarea contribuțiilor naționale la patrimoniul cultural comun, încurajarea studiului istoriei, limbilor, culturilor europene. Read more: https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/europa-un-cuvint
Fluturaș de la oraș
După ce s-a stins, tata a rămas în mintea și în sufletul meu un om la fel de misterios cum a fost pe cînd a trăit. Copil fiind, mergea cu mine la plimbare și, odată, fiindcă refuzam să merg – eram foarte mică, aveam 3-4 ani – m-a ademenit cu vorbele: „Haide să îți arăt…
Ceci n’est pas Ministerul Culturii
Iată-ne în 2018, martori ai unor atitudini demne de „murti-bingism“: opere de artă scoase din muzee pentru așa-zisul lor caracter pornografic și abuziv (adică disonant), afișe reproducînd creații ale lui Egon Schiele cenzurate pentru că agresează vizual trecătorii, invadarea unui cinematograf de către un grup de creștini habotnici pentru a interzice vizionarea unui film premiat…
Cultura, un bun “nepereche”
„Cultura transcende economia. Ea poate fi tratată ca un bun economic, dar ea nu este un bun economic, pentru că ea îndeplinește, pentru societate, un rol pe care putem să îl denumim «sacru».“ Acestea sînt frazele care sintetizează teza cărții lui Jacques -Rigaud din 1995 despre excepția culturală. Read more: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/cultura-un-bun-nepereche
Cîteva lucruri fără însemnătate, plus Cultura…
Confruntarea indirectă, pe teritoriul postcomunist, a două modele cardinale ale politicilor publice în cultură (francez şi britanic) ne conduce către observarea unui al doilea element cu impact gradual şi major în ultimele două decenii. Este vorba despre ceea ce am putea numi victoria modelului anglo-saxon asupra celui francez. Read more: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/citeva-lucruri-fara-insemnatate-plus-cultura
A fost odată ca niciodată… Europa
Lansat oficial în aprile 2013, la Bruxelles, după doi ani de pregătire intensă în colaborare cu o iniţiativă mai veche de coagulare a forţelor creative şi intelectuale („A Soul for Europe“), proiectul „A New Narrative for Europe“ a avut o ultimă reuniune la Berlin în martie 2014, cu prilejul căreia a fost semnată declaraţia finală….
Cum a fost la primul Aperitiv Creativ?
Marti, pe 12 mai 2014, a avut loc primul Aperitiv Creativ organizat de ORICUM: o discutie lejera despre industriile culturale și creative din Romania, ghidata de trei speakeri cu expertiza solida in domeniu: Corina Suteu, manager cultural si co-fondator al festivalului de film Making Waves, Oana Nasui, antreprenor cultural in domeniul artelor vizuale si Matei Martin, jurnalist cultural cu…
Cînd accesul la cultură devine la fel de firesc precum respiraţia
Iată-ne în 2018, martori ai unor atitudini demne de „murti-bingism“: opere de artă scoase din muzee pentru așa-zisul lor caracter pornografic și abuziv (adică disonant), afișe reproducînd creații ale lui Egon Schiele cenzurate pentru că agresează vizual trecătorii, invadarea unui cinematograf de către un grup de creștini habotnici pentru a interzice vizionarea unui film premiat…
CNDB, lunga vară fierbinte dinaintea căderii
Aşadar, CNDB, Centrul „Oleg Danovski” şi Tinerimea Română vor fi comasate („reorganizare prin absorbţie” spune textul) instituţional cu Opera Română, aceasta este noua măsură de politică şi administraţie culturală luată, fără consultare cu managementul instituţiilor, de Ministerul Culturii. Read more: https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/cndb-lunga-vara-fierbinte-dinaintea-caderii
Mircea CANTOR sau aprinderea chibritului la ambele capete
Expoziţia retrospectivă de la MNAC poartă titlul QED.Într-adevăr, acum, Mircea Cantor nu mai are nimic de demonstrat. El există. Read more: https://agenda.liternet.ro/articol/16432/Corina-Suteu/Mircea-CANTOR-sau-aprinderea-chibritului-la-ambele-capete.html
Demisia echipei ICR New York
Comunicat de presă Stimaţi colaboratori ai Institutului Cultural Român din New York, Ca urmare a demisiei pe care am depus-o, împreună cu Oana Radu, de la direcţia ICR New York credem necesare următoarele clarificări. Această demisie vine ca un răspuns natural la şirul de măsuri luate în defavoarea instituţiei pe care am slujit-o cu pasiune şi competenţă în ultimii…
Management invizibil
Filmul românesc – cine are nevoie de el? Sigur, Cristian Mungiu are dreptate să se refere la o serie de instituţii de stat care şi-au neglijat misiunea şi care ar fi putut – şi ar fi trebuit – să dedice fonduri şi iniţiative durabile de promovare a unei cinematografii atît de puternic lansate. Read more:…
Un lapsus al lui Cristian Mungiu
Într-un interviu recent la B1, discutînd despre deosebita vizibilitate pe care noul val din cinematografia românească a adus-o României în ultimii ani, regizorul Cristian Mungiu deplîngea faptul că nici o instituţie a statului nu a înţeles că trebuie să susţină în mod constant, coerent şi semnificativ reuşitele cineaştilor şi să consolideze această fereastră de oportunitate pe care filmele autohtone, atît de premiate şi de mediatizate internaţional în ultimii ani, au deschis-o imaginii României în lume.
ANDREI ŞERBAN AND THE TRAVELING ACADEMY: ABOUT CREATIVITY AND THE INNER SELF
In 1990, immediately after the fall of communism, Andrei Şerban
arrived in Romania from the United States. He was invited at the time to
become managing director of the National Theatre in Bucharest. Şerban
eagerly accepted the offer and soon took over the difficult challenge, perfectly
aware that there was much to be done and that the results had to be both
immediately visible and quantifiable in the long term. He was ready to try to
reshape the post-communist Romanian theatre and give it a new form and
creative energy, capable of nourishing fresh beginnings. He stubbornly strove
to turn this energy into the seeding ground for a decontaminated emotional
life to be offered to the people of Romania, who had been so alienated and
enfeebled by their totalitarian past.
Arts Don’t Have to Know How to Behave – A Commentary on Street art in Contemporary Urban Surroundings
From the outset, the issue of street art, as presented in the
following pages, will be considered more in its creative dimension
than in its political one. The interest of the ideas explored lies in
knowing how much today this kind of art is part of a more general
resurgence of a wider creative process. Also, the perspective
chosen as well as the style (an ad hoc commentary using direct
observation of street art practices and set in a general historical
context based on cultural studies in Europe) are aimed at pinpointing
some critical landmarks and at paving the way for further
comments and ideas.
Diplomaţia culturală fără complexe
A fost o vreme cînd debutam ca organizator de evenimente culturale. Nu ajunsesem încă să conduc un masterat de management în Franţa, nici să scriu un studiu comparativ, publicat la Amsterdam, despre educaţia în management cultural în Europa. Pe vremea aceea, un prieten englez mi-a spus următoarele: “Cînd trebuie să decid asupra unei orientări de…